1. Dă-mi, Doamne-o dragoste nedoborâtă
de nici un val din marea lumii,
/: de nici o zi cu ger sau mohorâtă,
de nici o frământare-a humii. :/

2. Dă-mi, Doamne, focu-acela în credință
să-mi ardă-mpotrivirea firii,
/: s-ajung cu-adevărat la biruință
și la statura împlinirii. :/

3. Dă-mi, Doamne, o nădejde tot mai vie,
să-mi facă vie orice faptă,
/: să-mi toarne-n suflet pururi bucurie,
să-mi țină alergarea dreaptă. :/

4. Și, Doamne, dă-mi ce știi că face bine
vieții celei noi, sfințite.
/: ca să Te-nalțe mai frumos pe Tine,
cu laude reînnoite. :/

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 35.